O persoană ar trebui să examineze motivul pentru care învață Tora, pentru că orice acțiune trebuie să aibă un scop care să-l determine pe om să facă acea acțiune. Așa cum spuneau înțelepții noștri: „O rugăciune fără scop este ca un trup fără suflet”. Din acest motiv, înainte de a veni să învețe Tora, trebuie să pregătească intenția.

(Rabaș, Articolul 12, „Ce sunt Tora și munca pe calea Creatorului,” 1988)

Ne angajăm în Tora pentru a supune înclinația rea, adică pentru a obține Dvekut [adeziunea] cu Creatorul, astfel încât toate acțiunile noastre să fie doar pentru a dărui. Adică, singuri nu vom putea niciodată să mergem împotriva naturii, deoarece mintea și inima pe care trebuie să le dobândim necesită ajutor, iar ajutorul este prin Tora. Este așa cum au spus înțelepții noștri: „Am creat înclinația rea; Am creat Tora drept condiment. Angajându-se în ea, lumina din ea îi reformează”.

(Rabaș, Articolul 12, „Ce sunt Tora și munca pe Calea Creatorului?,” 1988)

Omul trebuie să depună un efort mare înainte de a veni să învețe, pentru ca învățătura sa să dea roade și rezultate bune, adică astfel învățătura să-i aducă lumina Torei, prin care să se poată reforma. Apoi, prin Tora omul devine un discipol înțelept.

Ce este un „discipol înțelept”? Baal HaSulam a spus că este un student care învață de la înțelepți. Adică, Creatorul este numit „înțelept”, iar o persoană care învață de la El este numită „discipol al înțelepților”. Ce ar trebui să învăţăm de la Creator? El a spus că o persoană ar trebui să învețe un singur lucru de la Creator. Se știe că Creatorul dorește doar să dăruiască. La fel, omul ar trebui să învețe de la El să fie un dăruitor. Acesta este numit un „discipol înțelept”.

(Rabaș, Articolul 12, „Ce sunt Tora și munca pe Calea Creatorului,” 1988)

O persoană trebuie să se străduiască să nu uite scopul în timpul studiului Torei, ca acesta să fie întotdeauna înaintea ochilor săi, ce dorește să primească din studiu și anume, ca acesta să-i dăruiască măreția și importanța Creatorului.

(Rabaș, Articolul 29, „Lișma şi Lo Lișma,” 1986)

Sensul expresiei „Tora și munca” este că el învață Tora pentru ca Tora să-i aducă lumina Torei. Prin aceasta, el va putea inversa vasele de primire în a lucra pentru a dărui, iar prin aceste Kelim va fi recompensat cu Dvekut cu Creatorul, numită „a învăța Tora Lişma”.

(Rabaș, Articolul 12, „Ce sunt Tora și munca pe Calea Creatorului,” 1988)

Clip Rav

(Vezi Lista de Redare)

Transcriere

O cerere este ceea ce vrea omul. Aceasta se numește o cerere. Nu este nevoie să o îmbrace în cuvinte frumoase sau să construiască o propoziție de genul „Te rog dă-mi” sau „Te rog fă asta pentru mine.” Nu are nevoie de asta. Ceea ce vrea în inima sa, este cererea sa. Așa funcționează și acționează totul în spiritualitate: dorința interioară din inimă.

Dorința interioară din inima sa trece prin tot felul de schimbări. La început, vrea plăcere. Apoi, prin studiu, Lumina Înconjurătoare strălucește, și prin această Lumină Înconjurătoare inima deja începe să se schimbe. Când inima se schimbă, începe să ceară să fie corectată într-o anumită măsură conform Luminii Înconjurătoare, conform calităților pe care le simte în Lumina Înconjurătoare, în conformitate cu ceea ce este Lumina.

În consecință, Lumina Înconjurătoare strălucește și mai mult dacă inima îi cere să facă corectări, și apoi inima cere și mai multe corectări. Acest lucru continuă conform măsurii investiției acelei persoane în studiul corect, cu intenția corectă. Se raportează la aceasta cu o precizie tot mai mare și vede și simte cum inima sa este direcționată de fiecare dată către un scop mai adevărat.

De fiecare dată, Lumina Înconjurătoare strălucește mai mult, iar el înțelege mai mult care este esența interioară a Luminii, și în consecință dorința lui se schimbă. Acest proces funcționează ca un ciclu închis: Lumina îmbunătățește dorința, iar dorința atrage mai multă Lumină.

Aceasta continuă până când el începe cu adevărat să dorească, împreună cu primirea pentru sine, și ceva din intenția de a dărui. Această stare este deja numită Lo Lișma, din care se poate ajunge la Lișma.

Când ajunge la Lișma, el traversează Machsom și primește un Masach. Atunci întoarcerea lui către Lumina Înconjurătoare, unde Lumina Înconjurătoare este deja numită un grad superior, „AHP al Celui de Sus," devine mai direcționată, iar conexiunea lui cu Cel de Sus devine mai strânsă.

Dar urmează același principiu: există dorința persoanei și există Lumina din fața dorinței. Această Lumină corectează constant dorința, prin iluminare de departe, iluminare de aproape, iluminare interioară și prin toate modurile diferite în care Lumina se raportează la dorință, dorința se schimbă.

Nu există nimic altceva în realitate în afară de acestea două: Lumina și dorința.

Intelectul, mintea, experiența, tot ceea ce o persoană a primit în plus față de vasul senzației, îi sunt date astfel încât să-și poată stabili atitudinea față de vas și față de Lumină.

De aceea, în măsura în care omul poate folosi mijloacele care-i stau la dispoziție pentru a asista acțiunea Luminii asupra dorinței și dacă face acest lucru, atunci prin aceasta își determină participarea în procesul general de corectare, pe care Creatorul îl îndeplinește.

În afară de această participare la corectarea vasului prin Lumina Înconjurătoare, omul nu are nimic altceva de făcut. Toate celelalte lucruri pur și simplu nu contează, nu sunt înregistrate și nu acționează în realitate.

Realitatea, așa cum este, se dezvoltă de la Starea Unu la Starea Trei prin Starea Doi. Ea se dezvoltă deja conform naturii sale, conform structurii sale, conform modului în care acționează Lumina în vase. Nu este nimic nou în aceasta și nu există lucruri care să poată apărea brusc sau care să se manifeste în forme complet diferite.

Nu. Există un vas, există Lumină, iar Lumina acționează în vas conform naturii sale, trezind răspunsuri clare și predeterminate în vas.

Ceea ce contează este ritmul.

Ce înseamnă asta? Dacă o persoană își adaugă participarea la acțiunea Luminii în interiorul vasului, prin aceasta își stabilește avansarea. Prin aceasta își stabilește senzația și atitudinea față de acest proces. Aceasta se numește justificarea acțiunilor Creatorului, se numește că este „drept".

Gradul în care justifică și participă la acest proces se numește gradul său spiritual.

Dacă sunt de acord cu Creatorul în șaizeci la sută din procesul Său, aceasta înseamnă, de exemplu, că sunt la gradul șaizeci dintr-o sută de grade, dacă ar fi să-l măsurăm astfel. Dacă sunt de acord cu El în nouăzeci la sută, atunci sunt la gradul nouăzeci dintr-o sută.

În măsura în care acționez împreună cu El, în măsura în care calul devine egal în acțiunile sale cu călărețul său, aceasta se numește gradul spiritual al unei persoane: măsura participării, măsura adeziunii.

De aceea, trebuie să acordăm atenție doar acestui lucru, acestui punct unic, și să vedem tot restul ca fiind lucruri care vin ca ajutor sau ca obstacol, dar care este, de asemenea, un ajutor.

Trebuie doar să întărim acest punct: să participăm la procesul de corectare pe care Lumina Superioară, Creatorul, îl înfăptuiește asupra noastră.

Aceasta se numește, „Din spate și dinainte, Tu m-ai format" [Achor ve-Kedem Țartani], aici trebuie noi să aderăm, împreună.

Adeziunea este prin procesul care a fost stabilit pentru noi.

Discuție + Întrebări & Răspunsuri

Cum ne putem clarifica și îmbunătăți intenția în timpul studiului?